Calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire. Emil Cioran - Caiete V3 1.0 10 ' (ClasicRo)


Tocmai am ascultat pentru a câta oară?

Emil Cioran - Caiete V3 1.0 10 ' (ClasicRo)

Recviemul de Mozart, şi, într-un moment de entuziasm, mi-am spus că Mozart este, poate, omul cel mai deplin, cel mai frivol şi cel mai profund, care a ştiut să exceleze în delicateţe ca şi în tenebre, şi care a rămas la fel de pur în veselie ca şi în cea mai neagră deznădejde. Un portret nu este interesant decât dacă înregistrează metehnele. De aceea este atât de greu să scrii despre un prieten sau despre un autor contemporan pe care-l respecţi.

Metehnele umanizează un personaj.

calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire convenția anuală împotriva îmbătrânirii

Într-o carte, Viaţa mea printre brahmani, autorul, o femeie, povesteşte o vizită la un sannyāsin erudit, care pleca la munte în sezonul ploilor. Femeia merge să-l vadă însoţită de un guru. Se aşază tustrei în veranda unde locuia sannyāsinul. Rămân astfel timp de trei ceasuri fără să-şi spună o vorbă, apoi se despart în acelaşi fel. Istoria asta, am citit-o azi-dimineaţă şi nu-mi mai iese din minte.

Mă obsedează, mă tulbură profund, şi ştiu de ce. Pentru că tot ce facem, pentru că tot ce fac eu este exact contrariul: cred în virtuţile tăcerii, nu-mi atribui puţină realitate decât atunci când tac, dar vorbesc, vorbesc, novaskin gallery cu toţii vorbim.

Adevăratul contact între două fiinţe, şi între fiinţe în general, nu se realizează decât prin prezenţa mută, prin non-comunicarea aparentă, cum este orice comuniune adevărată, prin schimbul misterios şi fără cuvinte ce seamănă cu rugăciunea interioară. Excesul de clarviziune te face şarlatan.

Ieri, de la ora 21 până la 2 noaptea, la nişte prieteni, foarte plăcuţi de altfel, am vorbit fără contenire. Cu o zi înainte, fusesem răscolit de istoria cu sannyāsinul tăcut! Nimic nu-mi pare mai absurd decât să mergi aiurea ca să cauţi înţelepciunea. Dacă n-o găsesc la mine în mansardă, n-am s-o găsesc nici pe culmile Himalayei.

Nu numai că duc o existenţă marginală, dar sunt marginal şi ca om. Trăiesc la periferia speciei şi nu ştiu nici cui, nici la ce să mă afiliez.

Bhagavad-Gītā1 Nu am putea trăi dacă n-am acorda importanţă lucrurilor lipsite de importanţă. În viaţa mea, am citit sau am încercat să citesc Gītā de vreo zece — douăzeci de ori.

Bhagavad-Gītā6 Nu am putea trăi dacă n-am acorda importanţă lucrurilor lipsite de importanţă.

De fiecare dată am fost mai mult sau mai puţin dezamăgit. Abia acum am impresia că am reuşit s-o înţeleg, adică să fiu la înălţimea problemelor pe care le ridică. Să le trăiesc însă, să le traduc în experienţă, poate voi izbuti în altă viaţă… în aceasta nu, cu siguranţă.

Secretul vitalităţii ei stă în mulţimea contradicţiilor, discordanţelor, incompatibilităţilor pe care le conţine. Există în ea de toate pentru toţi, pentru activi şi pentru indolenţi, pentru sfinţi şi pentru riduri ochi crema, cu condiţia să recunoască întâietatea lui Brahman şi să nesocotească restul, adaptându-i-se totodată după împrejurări. Gītā este extensibilă; fiecare poate s-o tragă în partea lui.

La fel stau lucrurile cu Dao de Jing, cu Evangheliile, şi cu orice carte revelată care nu se demodează, pentru că se adresează oricui. Jena pe care o încerci mergând la editor, când eşti un autor fără succes de public. Prezenţa ta în casa lui nu are nicio noimă. Te gândeşti la bordel, la curva fără clienţi care se teme de ochiul 1 Filosofia indiană în texteBhagavad-Gītā, traducere din limba sanscrită de Sergiu Al- George, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,p. Citit lunga prefaţă a lui Mircea Popescu la Istorie şi utopie, ediţia italiană.

Sunt numeroase citate din cărţile mele, un calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire întreg de paradoxuri, o orgie de formule demonice şi frivole, de calambururi infernale, de flori de stil luciferiene; un estet al Apocalipsei. Sunt mai sobru, dar şi mai matur, mai puţin acrobat.

Macbeth sau Demonii — cartea pe care mi-ar fi plăcut s-o scriu… 25 ianuarie calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire Mă aflu, încam în aceeaşi situaţie în care mă găseam încând am publicat Tratatul. Un lucru rău pentru unul bun. Dacă vrei să fii, trebuie să faci gol în jurul tău.

calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire novexpert anti îmbătrânire

Să cultivăm deci acest gol, să-l sporim, să-l punem în locul a tot ce există. Fiecare om ar trebui să trăiască şi să moară în locul în care s-a născut. Copil fiind, eram extrem de legat de satul meu, altceva nu iubeam. Nu voi uita niciodată spaima, groaza, durerea pe care le-am simţit când a trebuit să plec la oraş, la liceu.

Mă văd şi acum în prima zi, după plecarea părinţilor mei, la fereastra acelei pensiuni germane.

calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire umplerea ridurilor nazolabiale

Ce strângere de inimă, ce sfâşiere! N-am întâlnit ceva asemănător decât la Emily Brontë, neconsolată că părăsise Haworth, şi revenind acolo după episodul crema oxid de zinc bebelusi la Bruxelles. Eşti cu atât mai legat de un loc cu cât este mai izolat.

Мидж изумленно всплеснула руками.

Satul meu era pitit într-o vale: jur-împrejur, Carpaţii. Pentru mine era capătul lumii, sau centrul, mai curând centrul ei. Acestea fiind spuse, dacă aş fi rămas acolo, problemele esenţiale pe care le-aş fi avut de înfruntat n-ar fi fost deloc diferite de cele ce-mi stau în faţă aici.

Din calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire în care faci abstracţie de istorie, nu mai există loc privilegiat. Că locuieşti într-un sătuc uitat sau într-o metropolă, e totuna, când e vorba de adevăratele probleme, problemele fără soluţie.

Orice nevroză este o meditaţie neîntreruptă. Tocmai am citit Gelassenheit1 de Heidegger. De îndată ce foloseşte limbajul curent, vezi ce puţin are de spus. Întotdeauna am crezut că jargonul este o uriaşă impostură. În cel mai bun caz, s-ar putea spune: jargonul este impostura oamenilor cinstiţi. Dar să prezinţi lucrurile astfel înseamnă să fii indulgent, în realitate, imediat ce sari din limbajul viu ca să te instalezi în altul, confecţionat, există o voinţă mai mult sau mai puţin conştientă de a înşela.

Emil Cioran - Caiete 03 #1.0 5

Violent şi intolerant din fire, eram făcut pentru acţiune. Iată, sunt douăzeci de ani de când mă străduiesc să fiu inactiv şi, pe legea mea, am izbutit.

Un om este interesant doar dacă-şi povesteşte suferinţele, eşecurile, zbuciumul.

calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire adalah anti-imbatranire

În Autobiografia lui Karl Jaspers, pe care tocmai am citit-o, sunt vii doar paginile consacrate experienţelor sale dureroase din timpul regimului nazist. Pentru mine, pericolul e să mă las prins de vraja calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire formule prea vaste, prea onorabile, precum Izbăvire etc. Şi într-adevăr, la mine îndoiala se întinde, recenzii anti-îmbătrânire shredz, îmi ocupă spaţiul gândirii.

Aroganţii şi chinuiţii — aş vrea să-i pot pune în aceeaşi oală. Deosebirea ce se face între unii şi ceilalţi generează toate neînţelegerile. Deosebirea aceasta e totuşi temelia morală a lumii noastre. Dacă vrem s-o suprimăm, trebuie să suprimăm şi lumea în care trăim.

Gradul suprem de libertate este atins în extazul vacuităţii. Pe lângă el, totul e lanţ, robie, înfeudare. Nu calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire face ceva valoros decât dacă eşti necunoscut. Nu mă simt eu decât atunci când nu exist pentru nimeni. Pot spune de asemeni: nu mă gândesc la Dumnezeu decât atunci când am făcut gol în jurul meu, astfel încât să nu mai existe nimic, în afară de El.

Leacul oboselii? Să alungi gândirea, să te mărgineşti la percepţie. Să redescoperi privirea şi obiectele de dinaintea Cunoaşterii.

Trebuia poate să rămânem la stadiul de larve, să ne abţinem să evoluăm, să rămânem liberi şi neterminaţi, să ne statornicim în ratare şi să ne istovim la nesfârşit într-un extaz embrionar.

În franceză n-are nicio noimă, iar în germană e un Wortspielerei. Îl atac pe Tolstoi numai în aparenţă. În ce priveşte fondul, aproape totul e îndreptat contra mea. Şi nici măcar de neliniştile mele, ci de ceea ce ele ascund sau dezvăluie, aşadar de fiinţă sau de negarea fiinţei. Doar drama individuală este universală. Dacă sufăr cu adevărat, sufăr cu mult mai mult decât un individ, depăşesc sfera eului meu, regăsesc fiinţa celorlalţi.

De aceea singurul mod de a rămâne în adevăr e să ne ocupăm de ceea ce ne priveşte — şi atât. Nimic să nu-mi poarte numele.

calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire votată cea mai bună cremă anti-îmbătrânire 2022

Trebuie totuşi să fie vreo vorbă care să-mi placă s-o fi spus, dar pe moment nu văd care. Adineaori, am frunzărit cărţoaiele lui Ernest Bloch, la Goethe Institut.

M-am gândit să le iau acasă, apoi am renunţat. E prea erudit, prea didactic pentru mine. Tot ce-i german mi-a devenit străin. În lucrarea lui Kandinsky: Elementul pictural în artă, se face tot timpul aluzie la Maeterlinck1, marele om al epocii era puţin înainte de primul război mondial. Cine-l mai citeşte astăzi pe Maeterlinck? Haecker Haecker îi atacă pe toţi în numele umorului. Dar creştinismul, pe care îl opune tuturor, are umor?

 - Можно ли с его помощью найти ключ. Джабба всплеснул руками. - Ради всего святого. Шифры-убийцы похожи на любые другие - они так же произвольны.

E greu calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire imaginat o religie mai lipsită de umor. Haecker vorbeşte despre umorul nemţilor!

Dovada că-i 1 Maurice Maeterlinkpoet şi dramaturg belgian. A creai drama simbolistă, poetică şi feerică, gen artificial care s-a perimat curând. La englezi, chiar şi umorul nu e decât un tic — cât de meritoriu şi salutar! Există doar două popoare care au un umor profund, semnificativ, fascinant: evreii şi ţiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenţei umorului.

calea compostelei elvețiane anti-îmbătrânire ce crema antirid sa alegi

Ca să fac mâine un exerciţiu de traducere, cu o englezoaică, am bătut la maşină un text de vreo zece rânduri despre Egipt, de Gabriel Bounoure, om admirabil, spirit delicat.

A trebuit să fac eforturi ca să trec de prima frază, atât de indigestă mi se pare proza saturată de poezie. Şi când mă gândesc că a fost o vreme când îmi plăcea aşa ceva! Trebuie să-i redăm poeziei libertatea alungând-o din proză. Îmi dau bine seama prin ce este Proust vulnerabil.